Migrarea datelor fără a opri firma

În proiectele care merg prost, punctul în care merg prost e aproape mereu același: ziua în care datele vechi trebuie să intre în sistemul nou. Până acolo totul funcționează, pentru că totul a fost încercat cu zece rânduri scrise anume. Apoi sosesc opt mii de fișe reale, iar sistemul nou se umple de lucruri care nu se potrivesc, în timp ce cel vechi a fost deja stins.

Nu îți trebuie noroc, îți trebuie o metodă. Aceasta e a mea.

Datele se curăță înainte, și la sursă

Tentația e să cureți în timpul migrării, cu reguli automate care repară din mers. E cea mai rapidă cale de a duce problema cu tine: peste șase luni nimeni nu va mai ști dacă «Rossi S.r.l.» și «Rossi Srl» erau chiar aceeași firmă sau doi clienți diferiți uniți de un script.

Curățarea se face în sistemul vechi, cât timp e încă în uz, de oamenii care recunosc cazurile. E plictisitor și durează săptămâni. Făcută după, costă mai mult.

Se repetă de trei ori

Prima repetiție servește la descoperit ce se strică. A doua, la verificat că reparațiile funcționează. A treia e repetiția generală: se face cu datele de ieri, cronometrând, pentru că în ziua adevărată trebuie să știi câte ore durează.

Fiecare repetiție pornește de la zero. O migrare care rulează peste rămășițele celei dinainte nu demonstrează nimic.

Verificarea se face cu cifre, nu din ochi

Să deschizi trei fișe și să vezi că «pare în regulă» nu e o verificare. Înainte să declari încheiată o migrare îți trebuie comparații pe care o mașină le poate repeta:

• câte înregistrări erau și câte au ajuns, pentru fiecare tip de date;
• suma sumelor deschise, care trebuie să coincidă la bănuț;
• zece fișe alese la întâmplare, verificate de mână câmp cu câmp;
• lista a ceea ce a fost respins, cu motivul, citită de cineva care cunoaște clienții aceia.

Ultimul punct e cel mai important. O respingere tăcută e o dată pierdută pe care nimeni nu o caută până când nu are nevoie de ea.

Vechiul rămâne pornit, doar în citire

Câteva săptămâni sistemul precedent trebuie să rămână consultabil fără să se poată scrie în el. Costă puțin și scoate neliniștea tuturor: dacă lipsește ceva te duci să vezi în loc să reconstruiești din memorie. E și singurul mod de a observa respingerile pe care lista nu le-a prins.

Poți decide să îl stingi când o lună întreagă nu l-a mai deschis nimeni.

Ziua potrivită

Nu întâi ale lunii, nu luni dimineața, nu cu o zi înainte de un termen fiscal, nu lângă concediul celui care cunoaște sistemul. Momentul bun e acela în care, dacă ceva merge prost, se poate da înapoi cu calm — iar întoarcerea trebuie prevăzută, scrisă și încercată măcar o dată.

O migrare făcută bine nu se observă. E singurul rezultat spre care merită să țintești: luni dimineața oamenii deschid un alt ecran și își găsesc munca acolo unde era.